Cultura în epoca antică
Arta și teatrul în lumea antică
Mitologia și religia lumii antice
Scrisul și literatura în lumea antică
Scrisul, ca și apariția statului, reprezintă un indiciu ce denotă trecerea de la perioada preistorică la cea istorică.Apariția primelor sisteme de scriere reprezintă un raspuns la necesitățile generate de formarea statelor in Orientul Apropiat.În aceste condiții își face apariția o categorie specială de oameni - scribii, care consemnează în scris diverse fapte și evenimente. Textele erau scrise pe diferite suporturi: în Egipt pe lespezi de piatră și papirus, iar în Mesopotamia pe tăblițe de lut.În văile Nilului scrisul apare la sfîrșitul secolului al IV-lea înainte de Hristos și va exista pîna în primele secole ale mileniului I dupa Hristos.Scrierea Egiptului faraonic apare sub trei forme: hierografică( scrierea sacră), hieratică (scrierea preotească), demotică (scrierea populară). În Mesopotamia cel mai răspîndit sistem de scriere a fost cel cuneiform, care a apărut la sfîrșitul mileniului al IV-lea înainte de Hristor.Aici au fost folosite de timpuriu pictogramele, care reprezentau desene simplificate pentru scrierea pe lut și piatră.Scrisul in India a fost atestat mai tîrziu, primele monumente scise fiind inscripțile lui Așoka, in China începuturile scrisului hierografic datează în mileniul al III-lea înainte de Hrisots, cuprizînd 2000 de semne.
O realizare importantă a civilizațiilor antice a fost inventarea alfabetului.Cel ,ai vechi alfabet a fost descoperit la Ugarit la mijlocul mileniului II înainte de Hristos, care avea 30 de semne, majoritatea consoane.În urma expansiunii economice și militare alfabetul latin a fost acceptat de un număr mare de popoare din Europa.O mare legatura a scrisului o are literatura antică
În lumea antică au existat mai multe genuri literare: povești, învățături, opere poetice etc.Literatura religioasă și filosofică cunoaște o amplă dezvoltare începînd cu mileniul am III-lea înainte de Hristos. Literatura Mesopotamiei se constituie dintr-un mare numar d epoeme, mituri, imnuri, legende, epopei.Sumerienii au crat remarcabilul monument de literatură Epopea lui Ghilgameș și lucrarea cu conținut cosmogonic Enuma Eliș.India Antică se remarcă prin imnurile sacre cuprinse în Vede.Odată cu literatura vedică se constitie și literatura epică, poemele Mehabherata și Remayama, fiecare conținînd cîteva zeci de mii de versuri.Literatura greacă din epoca arhaică este reprezentată de poemele Iliada și Odiseea atribuite lui Homer, care erau cîntate și transmise pe cale orală din generație-n generație.Hesoid este autorul poemului Teogonia, care relatează despre apariția lumii și a zeilor, și al lucrarii Munci și zile.Hesoid este părintele lumii didactice, așa cum Homer este cel al poeziei epice.
De la mijlocul secolilio al VI-lea înainte de Hristos la Atena apare un fenomen cultural nou, teatrul, care își are originea în sărbătorile religioase consacrate zeului Dionysos.Vechile mituri despre eroi nu mai sînt povestite, ci reprezentate sub formă de tragedii sau comedii.Dezvoltarea tragediei antice este marcată de tr ei autori de geniu: Eschil, Sofocle și Erupide.Atenii arau pasionați de reprezentările teatrale.În timpul serbărilor consacrate zeului Dionysos reprezentările teatrului durau trei zile de-a lunul cărora erau organizate concursuri între autorii de tragedii și comedii.Fiecare autor înscris în concurs urma să prezinte trei tragedii și o comedie.Spectacolele aveau loc în aer liber de dimineață pînă seaă.Tetrele amplasate la poalele colinelor cu scaune de piatră săpate în panta colinei numărau mii de locuri fiind încăpătoare pentru întrwga populație a orașelor.Astfel, teatrul lui Dionysos din Atena avea 1700 locuri, iar cel din Epidaur care s-a pastrat pînă în prezent, numără 20000 de locuri; teatrul din Megalopol avea 40000 de locuri, iar cel din Efes 60000.
Tragedia, genul care s-a dezevoluat în timp,este cel mai mult apreciat.Corul evoluează într-o incintă circulară, numită orchestră, unde este plasat și altarul zeului.La Atena statul plătea cetățenilor săraci dreprul de a fecventa spectacolele dintr-un fond special creat, care nu era atins nici în cele mai dificile împrăjurări.Operele marilor dramaturgi Eschil, Sofocle, Erupide au educat poporul grec în spiritul patriatismului și respectării libertăților cetățenești.
Contribuția lumii grecești la dezvoltarea artei, europene este fundamentală. În sctrînsă legătură cu religia, arta a cunoscut în Grecia o evoluție înfloritoare, iar secolul al V-lea înainte de Hristos reprezintă apogeul acestui proces.Poporul grec însulețit de victoriile sale mulțumește zeii ridicînd minunate temple, statui, edificii publice.La ridicarea acestor construcții se folosește piatra și marmura.Cele mai frumoase monumente ale arhitecturii grecești sînt templele, care nu se aseamănă nici cu templele egiptene, cini cu ziguratele.Templul frecesc este o construcție monumentală care adăpostește doar statuia zeului și comorile acestuia.Templul reprezintă linii simple și armoniase și se înalță pe coloane.După formă și ornamentarea coloanelor se remarcă trei ordine: doric, ionic și corintic.La fel ca operele arhitecțiilor, cele ale scluptorilor ating perfecționarea inspirîndu-se din mitologie și viața cotidiană.Sculptura acestei epoci aduce în centrul atenției figura omului reprezentînd frumusețea fizică și spirituală.Fidias realizează statuia lui Zeus din Olimp, considerată una din minunile antichității și a Zeiței Atena Porthenas lucrate în aur și fildeș.
Majoritatea popoarelor antice aveau sisteme religioase politeiste.Egiptenii adorau diferite divinități.Fiecare oraș își avea zeul protector, statl căruia în ierarhia divinităților depindea cu statuul politic și militar al localității.În cinstea zeilor se organizau serbări, procesiuni care includeau mai multe ceremonii.Religia egipteană s-a aflat într-p strînsă legătură cu puterea politică.Astfel faraonul era considerat o întruchipare terestră a divinității.Preoții egipteni, în perioada de criză, cînd slpbea puterea centrală, întrau în conflict cu faraonul în dorința lor de a-și instaura dominația în țară.În Mesopotamia, sumerienii au creat un panteon ierarhic organizat, în fruntea căruia se aflau patru zei creatori: An(cerul), Enlit (zeul atmosferii), Enki(creatorul omenirii și civilizației), Ninlil (zaița
dragostei și ocrotitoarea fertilitații terstre).
Religia greacă își are originea în certitudinea omului că deasupra umanitpții există puteri care depășesc posibilitățile umane, trezind uimire și admirație.Ca și egiptenii, grecii erau politeiști.Religia lor ar eun carecter antropomorf, deoarece în concepția grecilor zeii sînt asemănători oamenilor ca aspect fizic, caracter, slăbiciuni.Ei se deosebesc de oameni doar prin faptul că sînt nemuritori și prin gama largă de puteri.Grecii considerau că zeii trăiesc pe vîrful muntelui Olimp.
La Atena cele mai importante sărbători sînt Panteneele, în cinstea zeiței Atena, protectoarea cetații, cînd timp de nouă zile se celebrează fondarea cetpții, culminînd cu un cartegin care urcă pe Acropolă.
Filosofia și știința în lumea antică
De timpuriu filosofii și-au pus o serie de întrebări fundamentale pentru cunoașterea lumii: Cum a apărut lumea?Căror legi li se supun pămîntul și astrele?Care este originea omului?Ce se întîmplă cu oamenii după moarte?Gînditorii greci din secolul al VI-lea înainte de Hristos au pus bazele materialismului considerind că la originea universului se află elementele în continuă mișcare și schimbare: apa, aerul, focul sau atomii.
Thales(624-647 înainte de Hristos), fondatorul școlii filosofice din Milet, considera că la originea cosmosului și tuturor lucrurilor se afla apa din care i-au naștere elementele.
Anaximendru(610-546 înainte de Hristos), considera că la originea cosmosului s-ar fi aflat aperionul (infinitul).El a fost preocupat și de problema originii vieții, a apariției omului și animalelor.Ideea de evoluție (cumult înainte de Darwin) îi aparținea lui Anaximandru.Anaximene (585 - 525 înainte de Hristos), discipolul lui Anaximandru, considera că la originea lumii materiale se găseşte aerul care este sursa vieţii. Pentru Heraclit (520 – 460 înainte de Hristos) elementul primordial al cosmosului era focul, deoarece natura se află într-un permanent proces de schimbare, iar focul este cel mai mobil.
Filosofia lui Pitagora a fost influenţată de preocupările lui pentru aritmetică şi geometrie. După părerea lui, numărul reprezintă însăşi substanţa lucrurilor şi determină armonia în Univers. Cercetările pitagorienilor în domeniul acusticii i-au adus la descoperirea intervalelor muzicale şi la elaborarea unei teorii a naturii sunetelor.
Proiect
la istoria română și universala
cu tematica „Cultura în lumea antică”
realizat de eleva grupei COM-141
din Colegiul Național de Comerț
al Academiei de Studii Economice din Moldova
Pîntea Vera
Profesor: Cebotari M.
